Indicele subiectiv de sărăcie (ISS)

Măsură a sărăciei subiective dezvoltată de Cătălin Zamfir şi colaboratorii săi (1995) în ICCV. Indicele îşi propune să ofere un mod de ordonare al indivizilor în funcţie de modul în care aceştia se definesc ca săraci sau nu.Ipoteza de bază fiind că fiecare individ are o reprezentare generală asupra situaţiei de bunăstare/sărăcie în care se află, indicele este elaborat ca scor factorial ce explică variaţia răspunsurilor individuale la întrebarea de măsurare a standardului subiectiv de viaţă (SSV), la întrebarea ce măsoară satisfacţia cu veniturile (SV – scală de 5 puncte: 1-foarte nemulţumit … 5-foarte mulţumit) şi autoetichetarea ca sărac sau nu (0-sărac, 1-bogat).

Zamfir şi ceilalţi raportează faptul că indicele explică 65,1% din variaţia totală a celor trei indicatori, în condiţiile în care matricea corelaţiilor dintre aceştia este cea alăturată. Valoarea medie a ISS (0) este impusă ca şi prag al sărăciei subiective: cei care se plasează sub această valoare se consideră a fi săraci, în timp ce cei pentru care indicele ia valori pozitive sunt consideraţi a nu se autodefini drept săraci.

Bibliografie: Zamfir, coord. (1995)

Vezi şi: sărăcie subiectivă, etichetarea ca sărac, standardul subiectiv de viaţă