Implică conştientizarea/ interiorizarea unei persoane ca aparţinând unui anume grup, clasă socială/ poziţie în societate, fiind puternic legată de statusul (socio-economic) şi rolul social deţinut de respectiva persoană.
Auto-identificarea funcţie de statusul social presupune conştientizarea drepturilor şi datoriilor unui individ, puterea de care acesta dispune într-un context social dat/ particular, la un anumit moment de timp, funcţie de locul ocupat de individ în acea societate (Ralph Linton, 1936); după Max Weber (1921), auto-identificarea este puternic legată de prestigiul social deţinut de o persoană. Deaorece fiecare persoană deţine concomitent mai multe categorii de statusuri (biologic, familial, extra-familial, profesional) procesul de autoidentificare este unul foarte complex (S. Chelcea, 1993).
De exemplu auto-identificarea etnică presupune interiorizarea unor norme şi valori culturale specifice unui grup social particular, însuşite în procesele de socializare dar condiţionate de dobândirea prin naştere a unui asemenea status. Funcţie de diferite potenţiale beneficii, o persoană poate să se auto-identifice la un moment dat ca aparţinând unui grup social cu caracteristici distincte (eventual etnice – de exemplu auto-identificare cu etnia rromilor), sau să decline o asemenea apartenenţă. În aceste situaţii, cercetarea sociologică a unor asemenea grupuri sociale întâmpină unele dificultăţi şi distorsiuni care în unele situaţii sunt diminuate printr-un proces de hetero-identificare (atribuirea de către alţi membri ai comunităţii a unor trăsături specifice populaţiei avute în vedere).
O situaţie oarecum diferită se întâlneşte în cazul auto-identificării ca sărac (deci o trăsătură achiziţionată şi nu neapărat dobândită prin naştere). Auto-identificarea ca sărac presupune internalizarea unor sentimente norme şi valori specifice unei populaţii care adoptă un mod/ stil de viaţă bazat pe resurse modeste (vezi şi mod de viaţă/ stil de viaţă şi teorii şi perspective asupra sărăciei). În acest caz auto-identificarea are la bază auto-percepţia unui anumit status socio-economic – poziţia socială deţinută în cadrul unei societăţi “determinată de aparteneţa de clasă, poziţia în sistemul de stratificare socială, ocupaţia, nivelul de pregătire, venitul, participarea la conducerea vieţii social-economice şi politice, stilul de viaţă, prestigiul social etc.” (I. Mărginean, 1993). Auto-identificarea ca sărac presupune adoptarea unui stil de viaţă specific, diferit de cel al non-săracilor şi în general condamnat de către aceştia, care conduce la blamarea săracilor, la etichetarea lor (în multe situaţii) ca fiind devianţi şi ingustarea oportunităţilor şi opţiunilor acestora de a ieşi din starea de sărăcie. Auto-identificarea ca sărac presupune subsecvent şi auto-etichetare (vezi şi problemă socială - teoria etichetării sociale – Dicţionar de Politici Sociale). Procesul de auto-etichetare are atât o latură negativă, dar şi o latură pozitivă: din procesul de auto-etichetare ca sărac, individul respectiv obţine/ se aşteaptă să obţină unele beneficii, care în alte condiţii ar fi mai greu de atins.
Bibliografie:
1. Mărginean Ioan, 1993, Status socio-economic, în Zamfir C., Vlăsceanu L., (coord.), Dicţionar de sociologie, Ed. Babel, Bucureşti.
2. Chelcea Septimiu, 1993, Status, în Zamfir C., Vlăsceanu L., (coord.), Dicţionar de sociologie, Ed. Babel, Bucureşti.
3. Linton Ralph, 1964, The Study of Man, An Introduction, Appleton-Century-Crofts.
Adrian Dan
