Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii al Academiei Române lansează Raportul social al ICCV - După 20 de ani: Opţiuni pentru România.
Raportul a fost elaborat de o echipă de cercetători ICCV cu o experienţă extinsă în domeniul analizei calităţii vieţii și politicilor sociale.
Este de misiunea Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii și, de altfel, a întregii Academii, ca, în astfel de momente de criză profundă, să facă o analiză a situaţiei, bazată pe metode de cercetare știinţifică, și a identifica opţiunile posibile de depășire a acestei perioade.
Criza și întrebările sale.
1. Economia în tranziţie: costuri inevitabile sau evitabile?
2. Este statul român prea mare sau prea redus?
3. Rolul statului în producerea bunăstării: este protecţia socială excesivă sau meschină?
4. Tranziţia: mai multă sau mai puţină prosperitate?
5. Cum estimează românii calitatea vieţii lor?
6. Impactul social al crizei: care este standardul de viaţă în anul 2010 ?
Șase noi oportunităţi pentru România.
Criza actuală a scos în evidenţă responsabilitatea deficitului de politică economică. Este nevoie să regândim ce este economia românească şi care este relaţia dintre ea şi societatea românească. Statul s-a retras din economie acolo unde era vital nevoie de el, dar s-a implicat distorsionant ca un partener corupător şi demotivator în zone gri, care au devenit veritabile găuri negre de scurgere a resurselor existente. Reforma statului nu este scăderea lui.
Conform datelor analizate, programele guvernării duc cu siguranţă la creşterea decalajului dintre noi şi celelalte ţări europene, la crearea unei falii profunde faţă de modelul european. Programele guvernamentale românești conţin un model de subdezvoltare cronică, departe de modelul european de dezvoltare. Asta vrem? Este important să evaluăm corectitudinea opţiunilor noastre politice şi prin raportare la opţiunile europene.
Sărăcia nu este o problemă doar a individului, ci şi a colectivităţii. Ea se manifestă prin degradarea şi demoralizarea resursei umane, reprezentând totodată sursă principală a delincvenţei şi violenţei. Este o responsabilitate colectivă crearea de locuri de muncă, profesionalizarea şi motivarea forţei de muncă. O societate divizată economic şi politic, printr-o competiţie lipsită de o moralitate elementară pentru putere, din resursă esenţială a prosperităţii devine un factor al blocării ei.
Există o politică constantă de dezagregare a sistemelor publice de educaţie şi sănătate atât prin subfinanţare, cât şi prin decredibilizare prin exemple negative generalizate. Se constată o puternică orientare politică de privatizare a acestor servicii, cu toate consecinţele lor sociale negative. Efectul probabil este accentuarea polarizării sociale, în timp ce segmentul sărac, în extindere, este condamnat la o educaţie precară şi o stare de sănătate tot mai sărac susţinută.
Din discursurile publice se prefigurează o opţiune care tradusă în activitatea practică se va dovedi catastrofală: prosperitatea se poate realiza printr-o accentuare a polarizării sociale şi un dispreţ faţă de largi segmente sociale în pragul sărăciei: excluşii din economie, pensionarii, copii, bolnavii şi chiar ‚bugetarii'.
Raportul ICCV conclude:
- funcţia socială a statului român este cea mai precară din UE (ca procent din PIB), dar şi ca pondere din buget;
- rezultatul acestei subfinanţări este amplificarea costului social al crizei, degradarea serviciilor publice de bază şi creşterea neîncrederii în instituţiile publice;
- politica de tăiere a salariilor şi pensiilor conţine riscul de a continua cu creşterea impozitelor şi taxelor, fapt care ar duce la o reproducere a situaţiei sociale din 1989, atât ca sărăcire, cât şi ca explozie a tensiunilor sociale;
- ieșirea din criză impune o explorare imaginativă a opţiunilor, în acest material fiind formulate câteva dintre ele din aria noastră de competenţă.
Descarcă raportul social de aici.
ICCV publică Revista Calitatea Vieţii, unica revistă din Europa Centrală şi de Est dedicată calităţii vieţii şi politicilor sociale. Având două apariţii pe an, revista se adresează cercetătorilor, profesorilor, studenţilor în ştiinţele sociale, precum şi decidenţilor în domeniul politicilor sociale.
